Fotografii și Evenimentele

Nu de multă vreme am participat la un mini eveniment super trâmbițat în urbea Clujului. Ca să sumarizez: „lume multă dar oameni puțini” (cum zic bătrânii), speakeri de mâna a doua, subiecte plictisitoare, mare tamtam după, chestii obișnuite, românești.

Cireașa de pe tort a reprezentat-o însă prezența unui personaj pe cât de neimportant pe atât de dârz și anume fotograful oficial al evenimentului. Acest individ și-a făcut simțită prezența de la început până la sfârșit și a reușit să dea savoarea de care mai avea nevoie un astfel de eveniment mediocru.

Încă din primul minut de cum pășeai în locația unde a avut loc, erai întâmpinat de cel puțin 2-3 blitzuri. Printre ele și unul a cărui sunet a fost auzit pe parcursul a două-trei ore. Nimic neobișnuit ar putea zice un oareșcine. Problema însă apare atunci când există și persoane cărora nu le place să apară excesiv în poze sau să trebuiască să se ferescă de lumina orbitoare a aparatelor de fotografiat. Da, există și astfel de oameni! Însă pe nimeni nu interesează acest aspect. Totul trebuie fotografiat, datat, apoi lăudat.

Din punctul meu de vedere nu ar fi existat mari probleme cu domnul fotograf, cel puțin în primă fază. Însă viteza cu care se deplasa prin public și modul în care ferea participanții sau îi împingea subtil ca să ajungă într-un locu optim din punctul său de vedere, a fost pur și simplu iritant. El era cel ce lua cadre de neuitat iar acest lucru trebuia să se vadă.

În momentele în care atmosfera creată de un vorbitor atingea momentul de maximă intensitate, iar liniștea era apropae deplină, nu se putea ca aceasta să nu fie întreruptă de sunetele frenetice ale blitzului. Omul pur și simplu nu se putea opri nici măcar dacă era cel care ruina tot ce se putea ruina.

De defilările din fața scenei și pozițiile indecente care au fost adoptate nici măcar nu se mai poate aminti. O siluetă zgomotoasă care defilează regulat prin fața tuturora este exact ceea ce invitații unui astfel de eveniment și-ar fi  putut dori să vădă.

Long story short personajul acesta a reușit să mă scoată din minți. Poate că problema este la mine însă nu am mai participat veci la o  asemenea desfășurare de forțe(fotografice) în cadrul niciunei manifestări similare.

Și înțeleg că fotografia este o artă, însă și ea ar trebui să respecte principiile democratice pe care toți ne lăudăm că le știm și le punem în aplicație.